Shakespeare-Sonet XL

Iubite, fie-ţi dorurile-mi toate:
Dar ce-ţi lipsea 'nainte să le iei?
în pieptul meu e-un singur dor aparte,
Şi-al tău era, 'nainte să mai vrei.

De dragul meu dacă-mi primeşti iubirea
şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat
şi totuşi te blestem de-i iai sclipirea
fără să ţi-o doreşti cu-adevărat!

iubit tâlhar, tu, hoţul de mireme,
te iert când sărăcia mea o furi,
iubirii-i ierţi fărădelegea lesne,
mai greu fărădelegile le-nduri.
Curvar gingaş, ce schimbi şi-un rău în bine
Ucide-mă, dar nu fugi de mine !